CONSILIUL LEGISLATIV

Aviz nr. 640 / 2011

Dosar nr. 701 / 2011

AVIZ

referitor la amendamentele supuse dezbaterii Comisiei juridice, de numiri, disciplină şi imunităţi a Senatului referitoare la propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.15/1968 - Codul Penal al României şi a Legii nr.286/2009 privind Codul penal

Analizând amendamentele supuse dezbaterii Comisiei juridice, de numiri, disciplină şi imunităţi a Senatului referitoare la propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.15/1968 - Codul Penal al României şi a Legii nr.286/2009 privind Codul penal, transmisă de Preşedintele Comisiei juridice, de numiri, disciplină şi imunităţi a Senatului  cu adresa nr.XIX/282 din 07.06.2011,

CONSILIUL LEGISLATIV

În temeiul art.2 alin.1 lit.b) din Legea nr.73/1993, republicată şi art.46(2) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului Legislativ,

Avizează favorabil amendamentele propuse, cu următoarele observaţii şi propuneri:

1. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.15/1968 - Codul penal al României şi a Legii nr.286/2009 privind Codul penal a fost transmisă Consiliului Legislativ de Secretarul General al Senatului cu adresa nr.b44 din 15.02.2011 şi a fost avizată favorabil, cu observaţii şi propuneri cu avizul nr.294 din 16.03.2011.

Observaţiile şi propunerile Consiliului Legislativ au fost însuşite în totalitate, astfel încât, prin amendamentele propuse Comisiei juridice, de numiri, disciplină şi imunităţi a Senatului propunerea legislativă a fost reformulată, atât din punct de vedere al fondului reglementării, cât şi în ceea ce priveşte respectarea normelor de tehnică legislativă.

Modificările propuse prin amendamente au în vedere, în plus faţă de cele reţinute în avizul Consiliului Legislativ nr.294/16.03.2011, aspecte referitoare la stabilirea infracţiunilor în cazul cărora prescripţia nu înlătură nici răspunderea penală şi nici executarea pedepselor principale. Precizăm că delimitarea sferei acestor infracţiuni reprezintă o decizie de politică penală, constituind o problemă de oportunitate, asupra căreia singura autoritate competentă să se pronunţe este Parlamentul.

2. În ceea ce priveşte norma propusă la amendamentul nr.2 pentru art.121 alin.(2) lit.b) din Codul penal, semnalăm următoarele:

a) Din redactarea textului rezultă că sunt imprescriptibile infracţiunile de omor (art.174 din Codul penal), de omor calificat (art.175 din Codul penal) şi de omor deosebit de grav (art.176 din Codul penal), dacă au fost comise în formă consumată, precum şi infracţiunile care au ca element constitutiv faptele prevăzute la art.174 ‑ 176 din Codul penal. Prin urmare, infracţiunile intenţionate urmate de moartea victimei, avute în vedere de textul iniţial al propunerii legislative - infracţiuni săvârşite cu praeterintenţie ‑ nu vor intra în categoria infracţiunilor imprescriptibile, întrucât, la aceste infracţiuni, urmarea constând în moartea victimei nu constituie un element constitutiv (a cărui absenţă conduce la inexistenţa infracţiunii în configuraţia tipică, şi deci, la neincidenţa legii penale), ci un element circumstanţial, respectiv o condiţie care serveşte la alcătuirea conţinutului infracţiunii în vreuna din variantele ei agravate (a cărui absenţă nu conduce la inexistenţa infracţiunii în configuraţia tipică, ci numai la inexistenţa variantei agravante a acesteia)[1].

De altfel, doctrina este unanimă în a califica drept element circumstanţial şi nu drept element constitutiv al infracţiunii împrejurarea că o infracţiune intenţionată a avut ca rezultat moartea victimei, produsă din culpa făptuitorului (fapta fiind săvârşită deci cu praeterintenţie), inclusiv în ceea ce priveşte infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art.183 din Codul penal.[2]

b) În situaţia în care trimiterea expresă la infracţiunile prevăzute la art.174 - 176 din Codul penal, are ca scop excluderea din categoria infracţiunilor în cazul cărora prescripţia nu înlătură răspunderea penală a infracţiunii de pruncucidere (art.177 C.pen), este necesară reformularea textului propus, întrucât pruncuciderea intră în categoria infracţiunilor avute în vedere de teza a doua a normei, reprezentând o „infracţiune care are ca element constitutiv” fapta prevăzută la art.175, respectiv uciderea unei persoane. În cazul în care teza a doua a normei vizează exclusiv infracţiunile prevăzute în alte acte normative decât Codul penal, sugerăm ca expresia „precum şi infracţiunile care” să fie înlocuită cu sintagma „precum şi infracţiunile prevăzute de legi speciale care”. Avem în vedere faptul că noţiunea de „legi speciale” este utilizată şi în art.362 din Codul penal şi se referă la toate actele normative cu putere de lege, altele decât Codul penal, care cuprind dispoziţii cu caracter penal.

c) Din textul propus pentru art.121 alin.(2) lit.b), precum şi din motivarea care însoţeşte amendamentul propus, rezultă că s-a intenţionat excluderea de la aplicarea imprescriptibilităţii a faptelor rămase în forma tentativei. Precizăm însă că formularea propusă nu exclude de la aplicarea imprescriptibilităţii şi tentativa la infracţiunile avute în vedere de teza a doua a normei, respectiv infracţiunile care au ca element constitutiv faptele prevăzute la art.174 - 176 din Codul penal. De exemplu, în cazul actelor de terorism, infracţiune prevăzută de art.32 din Legea nr.535/2004, a cărei tentativă se pedepseşte, potrivit art.32 alin.(4) din acelaşi act normativ, şi care intră în categoria infracţiunilor prevăzute de teza a doua a normei propuse pentru art.121 alin.(2) lit.b) din Codul penal, imprescriptibilitatea va viza şi tentativa la această infracţiune. Sugerăm ca textul să fie reanalizat şi, eventual, reformulat corespunzător, în funcţie de soluţia legislativă preconizată. În cazul în care se intenţionează ca şi infracţiunile avute în vedere de teza a doua a normei să fie imprescriptibile numai în cazul în care au fost comise în forma consumată, în finalul textului ar trebui introdusă expresia „comise în forma consumată”.

Observaţiile sunt valabile, în mod corespunzător, şi pentru textul propus pentru art.125 alin.(2) din Codul penal la amendamentul nr.4.

3. În ceea ce priveşte norma propusă la amendamentul nr.6 pentru art.153 alin.(2) lit.b) din Legea nr.286/2009 privind Codul penal, observaţiile şi propunerile formulate la pct.2 din aviz se aplică în mod corespunzător, cu precizarea că noul Cod penal cuprinde două infracţiuni care intră în categoria infracţiunilor avute în vedere de teza a doua a normei: uciderea la cererea victimei (art.190) şi uciderea ori vătămarea nou‑născutului săvârşită de către mamă (art.200), şi nu doar o singură infracţiune, ca în cazul actualului Cod penal (pruncuciderea). Prin urmare, în cazul în care teza a doua a normei are în vedere, de asemenea, numai infracţiunile care au ca element constitutiv faptele prevăzute la art.188 şi 189 din noul Cod penal incriminate prin alte acte normative cu putere de lege decât Codul penal, reformularea normei în sensul înlocuirii expresiei „precum şi infracţiunile care” cu sintagma „precum şi infracţiunile prevăzute de legi speciale care” ar exclude din categoria infracţiunilor imprescriptibile cele două infracţiuni din noul Cod penal (art.190 şi 200). Precizăm că noţiunea de „legi speciale” nu este utilizată în noul Cod penal, însă ea se regăseşte în cuprinsul art.230 din proiectului Legii pentru punerea în aplicare a Codului penal şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii penale, în forma adoptată de Senat, şi se referă, de asemenea, la toate actele normative cu putere de lege, altele decât Codul penal, care cuprind dispoziţii cu caracter penal.

PREŞEDINTE

dr. Dragoş  ILIESCU

Bucureşti

Nr.

---

[1] Costică Bulai, Manual de drept penal, partea generală, Ed.All, Bucureşti, 1997, p.169.

[2] V.Dongoroz, S.Kahane, I.Oancea, I.Fodor, N.Iliescu, C.Bulai, R.Stănoiu, Explicaţii teoretice ale Codului penal român, Partea generală, vol.I, Ed. Academiei R.S.R, Bucureşti, 1969, p.242; C.Bulai, A.Filipaş, C-tin.Mitrache, B.N.Bulai, C.Mitrache, Instituţii de drept penal, Ed.Trei, Bucureşti, p.371; Valerian Cioclei, Drept penal.Partea specială. Infracţiuni contra persoanei, Ed.Universul Juridic, Bucureşti, 2007, p.126.